Fata in fata

S-au revazut dupa multi ani. Din intamplare. Providenta. Anii trecusera si peste ei. Dar, erau la fel, pentru ca oamenii nu se schimba. Raman aceeasi. Evoluam spiritual, mergem inainte, dar nu este de ajuns. Ne mai uitam inapoi, ne mai cautam. Pe noi, cei de altadata. L-a privit atat de firesc de ziceai ca nu trecusera ani, ci doar ore. Obisnuiau sa se vada. Mult. Sa se si priveasca, sa fie impreuna, unul langa celalalt, cand putinul era de ajuns, cand nimic nu conta in afara de ei doi. Si acum erau doar unul in fata celuilalt. Fata ei bronzata de vant si de ani, pielea uscata a lui parea trecuta prin anii lungi pierduti, parca mersesera impreuna, mana in mana, cum o faceau odata. Anii trec diferit peste oameni. Unii imbatranesc frumos, iar altii doar imbatranesc. Firesc. Si merg mai departe. Asa cum au facut-o si ei pana atunci. Privirile s-au intretaiat o clipa, erau neschimbate, dar bucuroase si fara frica. Si asa vor ramane. Ca sufletele lor. Adica, sincere.

Comentariile nu sunt permise.