Suntem oameni

Am incercat sa ma vad in viitor.
Eram singur. In noaptea de anul nou. Muzica era aproape in surdina, calma si duioasa, linistea era coplesitoare. Atmosfera calma, cum nu mai fusese pana atunci intr-o noapte ca aceasta. Citeam. Eram linistit. Si timpul parea ca trece domol, incet. Ca noaptea in care ma cufundasem. Din pacate, dor imaginar.
In realitate, nu este deloc asa. Traim intesn fiecare clipa, mai ales clipele de singuratate, desi acestea se presupune ca ar trebui sa fie cele mai linistite. Realitatea difera de imaginatia noastra, desi ne place sa le amestecam si sa ne cufundam adanc in ambele. Traim intens si suferim. Radem si plangem. Ne bucuram zgomotos. Foarte tare. Pentru ca suntem frumosi, sensibili, calzi, nerabdatori, voiosi, entuziasti. Pentru ca, in realitate, suntem oameni.

Comentariile nu sunt permise.