martie, 2014

Singuri

duminică, 2 martie, 2014

Suntem singuri de cand ne nastem si pana murim. Avem doar, vaga, impresie ca nu este asa. In multe momente nici nu ne dam seama. Iar, cand deschidem ochii si, realizam, in sfarsit, doare. Tare de tot. Suntem mai mult sau mai putin singuri, pentru ca asa vrem sa credem si nu neaparat pentru ca nu este asa; si pentru ca refuzam sa vedem altfel. Totul tine de noi. De perceptii, de idealuri, de asteptari, de visele noastre, de sperantele pe care le avem, dar mai ales de sentimentele noastre, de care nu tinem cont tot timpul. Deschidem ferestre si le inchidem la loc. Lasam aerul sperantei sa intre, sa ne cuprinda, tot, fara ezitare si fara nici o intarziere. Intalnirea cu sperantele noastre ne convinge ca mergem pe drumul bun. La fel este cu intalnirile oamenilor; ii lasam sa vina, ne cuprind cu totul, cu vise si sperante, cu impresii, mai mult mai mai putin aproape de realitate, de realitatea noastra, inchipuita sau nu; dupa o vreme ne despartim de ei, firesc. Iar daca unele despartiri dor, si credem ca trebuiesc facute, atunci inseamna ca am ales bine. Obiectivi sau nu, dar singuri in cele din urma. Si din nou aceeasi singuratatea, doar ea cu tine. Insuti.