martie, 2013

O cabana si o furtuna

joi, 28 martie, 2013

O cabana veche, de munte, cu lemn vechi, ca o relatie, le fel de veche. Cabana cu bune si rele, cu praf, ce se sterge din cand in cand, cu soba ce emana caldura relatiei, la fel de veche si prafuita. O cabana ca un loc de intalnire, zilnic, la fel ca o relatie, redundanta si repetitiva. Banala. O cabana peste care a plouat mult, un loc pe unde apa se mai si strecoara, o relatie udata si trecuta prin multe ploi, furtuni chiar, ce fac rau cabanei, dar si relatiei. O ploaie ce pare sa nu se termine, este grea si apasatoare, ca relatia in care tocmai te regasesti. Altadata peste aceeasi cabana cadeau razele soarelui, si caldura, multa caldura, ce dadea siguranta si multa incredere in sine, dar mai ales relatiei respective si locului unde te aflai. Peste aceeasi cabana ploua acum si nimic nu mai este la fel ca atunci cand soarele ardea si incalzea locul; acelasi loc ce acum este rece, pentru ca ploua. Mult. Torential. Greu si apasat. Si de indurat. Si iar acolo, si iar, si iar. In acelasi loc, in aceasi cabana, in aceasi relatie.