octombrie, 2010

Fata de la scara cealalta

duminică, 31 octombrie, 2010

Nu este nici o mirare ca ne-a placut cineva la o varsta frageda la care, cei mai multi dintre noi, nici macar nu pot sa-si explice ceea ce simt. Pentru ca am facut-o instinctiv. Cand am vazut-o prima oara nu i-am dat importanta. Nu poti acorda atentie cuiva despre care nu stii mare lucru la o varsta la care despre tine insuti nu stii mare lucru. Cunoscand-o, cu timpul, am realizat ca, atunci, ea era cineva. Pentru mine.

O mare personalitate contemporana spunea, referindu-se la amor, ca s-a surprins singur cautand in dictionar ceva, care sa-l ajute sa rezolve problema. Probabil ca, neavand incredere in nimeni, sau neavand pe nimeni aproape incat sa-i explice ceea ce se petrecea cu el, a fost nevoit sa recurga la mijloace prin care si-ar fi explicat ce simtea. La o varsta atat frageda multi nici nu sunt in stare sa rationeze astfel incat sa incerce sa gaseasca o explicatie, chiar si intr-un dictionar.

Era tot timpul in centrul atentiei, diferita de celelalte, stapana pe sine pentru cineva la varsta ei. Si stia asta. Cu trecerea timpului am inceput sa o vad altfel, pentru ca incepuse sa insemne ceva. Nu a durat mult, pentru ca nu poate dura mult ceva atat de inocent. A plecat la fel cum a venit, cu naturalete. Chiar daca am reintalnit-o mult mai tarziu, la o varsta la care, desi aveam unele raspunsuri, imprejurarile erau diferite. Nici unul dintre noi nu a incercat sa vorbeasca despre ceea ce fusese. Pentru simplu fapt ca nu fusese mare lucru. Abia atunci am inteles ca era ca toate fetele. De la scara cealalta.